De-a lungul parcursului dumneavoastră universitar, veți fi invitat(ă) să redactați mai multe tipuri de texte: lucrări de seminar, recenzii, memorii de final de studii. Pentru a obține o evaluare maximă a efortului depus, trebuie să respectați, pe lângă consemnele impuse de fiecare profesor, câteva reguli generale, precum și unele cerințe particulare fiecărui tip de text solicitat. Reguli generale de redactare
Reguli generale de construcție a unui text academicRegulile şi principiile descrise în această secțiune și în secțiunile următoare reprezintă o adaptare a normelor Academiei Române privind referinţele bibliografice şi sintetizează practica academică din universităţile franceze şi americane.Citarea si notele de subsolPrin însăși natura sa, orice text științific se bazează pe o bibliografie bine selecționată și la care trebuie să existe trimiteri riguroase. Aceste trimiteri se marchează prin citare și prin note de subsol care fac trimiteri la referințele bibliografice folosite. Trimiterile bibliografice vor cuprinde în chip necesar pagina/paginile la care se găseşte informaţia sau ideea la care se face trimitere.Preluarea oricărei idei aparţinând unui autor se precizează prin nota de subsol, fie că este vorba de un scurt citat, fie că este vorba de o parafrază (adică reformularea ideilor din referințele bibliografice cu propriile cuvinte ale celui care redactează un text). Va fi evitată reproducerea in extenso a unor pasaje din bibliografie. Atunci când această preluare este absolut necesară, pasajul va fi pus între ghilimele. ReferinteleÎn cazul cărţilor: prenumele şi numele autorului (cel din urmă cu majuscule), titlul complet(în italice), editura, locul apariţiei, anul apariţiei. Exemplu: James S. COLEMAN, Foundations of Social Theory, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Mass., and London, 2000. În cazul volumelor editate: prenumele şi numele editorului/editorilor (numele cu majuscule), menţiunea [editor(s)/éditeur/editor] între ( ), titlul complet (în italice), editura, locul apariţiei, anul apariţiei. Exemplu: Gary MARKS, Larry DIAMOND (editors), Reexamining Democracy. Essays in Honor of Seymour Martin Lipset, Sage Publications, Newbury Park, London, and New Delhi, 1992. În cazul ediţiilor din autori clasici: prenumele şi numele autorului (cel din urmă cu majuscule), titlul lucrării, consemnarea referinţelor la editare şi editor(i) potrivit paginii de titlu, editura, locul apariţiei, anul apariţiei. Exemplu: Charles-Louis de MONTESQUIEU, Pensées. Le Spicilège, edition établie par Louis Desgraves, Robert Laffont, Paris, 1991. În cazul traducerilor: prenumele şi numele autorului (cel din urmă cu majuscule), titlul lucrării, consemnarea referinţelor la traducere şi traducător(i) potrivit paginii de titlu, editura, locul apariţiei, anul apariţiei. Exemplu: Georg Wilhelm Friedrich HEGEL, Principiile filozofiei dreptului sau elemente de drept natural şi de ştiinţă a statului, traducere de Virgil Bogdan şi Constantin Floru, Editura Academiri R.S.R., Bucureşti, 1969. În cazul studiilor în volume editate/coordonate/colective: prenumele şi numele autorului (cel din urmă cu majuscule), titlul complet al studiului (între ghilimele “ ”), menţiunea [In:], numele editorului/lor, titlul complet al volumului (în italice), editura, locul apariţiei, anul apariţiei, paginile între care se află studiul. Exemplu: Russel HARDIN, “The Public Trust”, In: Susan J. PHARR, and Robert D. PUTNAM (editors), Disaffected Democracies. What’s Troubling the Trilateral Countries?, Princeton University Press, Princeton, N.J., 2000, pp. 43-68. În cazul studiilor publicate în reviste: prenumele şi numele autorului (cel din urmă cu majuscule), titlul complet al studiului (între ghilimele “ ”), numele revistei (în italice), volumul, numărul, anul apariţiei, paginile între care se află studiul. Exemplu: Tim BÜTHE, “Taking Temporality Seriously: Modeling History and the Use of Narrative as Evidence”, American Political Science Review, vol. 96, no. 3, 2002, pp. 481-493. În cazul recenziilor: prenumele şi numele autorului recenziei (cel din urmă cu majuscule), urmat de menţiunea [recenzie la/review of/compte rendu de], prenumele şi numele autorului recenzat (cel din urmă cu majuscule), titlul lucrării recenzate (în italice), editura, locul apariţiei, anul apariţiei, urmate de menţiunea [ In: ], apoi numele revistei în care a apărut recenzia (în italice), volumul, numărul, anul apariţiei, paginile între care se află recenzia. Exemplu: Lucien JAUME, recenzie la Luc FOISNEAU, Hobbes et la toute-puissance de Dieu, PUF, Paris, 2000, In: Revue Française de Science Politique, vol. 51, no. 1-2, 2001, pp. 306-310. În cazul paginilor web: adresa completă a paginii, urmată de data accesării. Exemplu: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-24092009-AP/FR/3-24092009-AP-FR.PDF, consultat la 27.09.2009. BibliografiaÎn cazul listelor bibliografice de la sfârşitul lucrărilor de semestru, lucrărilor de licenţăşi dizertaţiilor se vor urma regulile de la secțiunea Referințe. Numele autorilor vor preceda însă prenumele şi vor fi urmate de virgulă. Excepţie fac editorii volumelor colective în care se află textul indexat, ca şi numele celui de-al doilea autor sau editor, acolo unde este cazul. Exemple: COLEMAN, James S., Foundations of Social Theory, The Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Mass., and London, 2000. HARDIN, Russel, “The Public Trust”, In: Susan J. PHARR, and Robert D. PUTNAM (editors), Disaffected Democracies. What’s Troubling the Trilateral Countries?, Princeton University Press, Princeton, N.J., 2000, pp. 43-68. MARKS, Gary, and Larry DIAMOND (editors), Reexamining Democracy. Essays in Honor of Seymour Martin Lipset, Sage Publications, Newbury Park, London, and New Delhi, 1992. Lista bibliografică este strict alfabetică. În cazul lucrărilor care folosesc izvoare istorice, texte clasice sau surse inedite culese din arhive, acestea pot fi diferenţiate de lista autorilor din literatura de specialitate prin compartimentarea bibliografiei în următoarele moduri: Izvoare (se vor lista în ordine alfabetică culegerile de documente sau fondurile de arhivă consultate şi folosite), Literatura de specialitate (lista bibliografică a lucrărilor consultate în ordinea alfabetică a numelor autorilor); Texte (lista textelor clasice folosite ordonate alfabetic după autori sau după primul cuvânt al titlului în cazul textelor anonime), Literatura
de specialitate (lista bibliografică a lucrărilor consultate în ordinea
alfabetică a numelor autorilor). În cazul lucrărilor care folosesc pagini web, acestea vor fi diferenţiate în bibliografie prin următoarea compartimentare: Literatura de specialitate (lista bibliografică a lucrărilor consultate în ordinea alfabetică a numelor autorilor), Pagini web (ordonate alfabetic, urmate de data consultării). Lucrarea de semestruLucrarea este precedată de titlu, urmat de prenumele şi numele studentului, secţia (SPR,SPF, SPE, MPER, MRI, MCP, MTP) şi anul de studii. Lucrarea va avea între 20.000 şi 30.000 de semne şi se va sprijini în mod obligatoriu pe referinţe bibliografice. Aceste referinţe urmează să fie precizate în note de subsol redactate potrivit instrucţiunilor din capitolul REFERINŢE. Lucrarea poate cuprinde la sfârşit lista referinţelor bibliografice utilizate redactată potrivit instrucţiunilor din capitolul BIBLIOGRAFIE. Lucrarea va fi structurată în paragrafe înlănţuite logic. Fiecare paragraf va conţine expunerea şi dezvoltarea unui argument rezumat concis la începutul paragrafului. Raporturile logice dintre paragrafe vor fi marcate prin articulatori logici. Lucrarea va fi structurată în trei părţi: introducere, corp argumentativ, concluzie. Introducerea va parcurge următoarele etape: • Precizarea problematicii/perspectivei generale a lucrării; • Decuparea din câmpul problematic ales a obiectului lucrării şi precizarea sensului pe care obiectul în cauză îl capătă în cadrul perspectivei generale (enunţarea tezei); • Explicarea perspectivei teoretice şi metodologice de tratare a subiectului şi de construcţie a obiectului lucrării. Se va preciza în baza cărui corpus de surse şi referinţe urmează să fie tratat subiectul. Corpul argumentativ al lucrării va urma un plan dialectic: teză, antiteză, sinteză. Concluzia nu va rezuma etapa anterioară, ci va încerca să redeschidă o nouă perspectivă argumentativă. RecenziaRecenzia precizează sub formă de titlu coordonatele lucrării recenzate, potrivitinstrucţiunilor din REFERINŢE, urmate de numărul de pagini al volumului. Recenzia are între 6.000 şi 10.000 de semne. Recenzia poate comporta note de subsol. Recenzia urmărește: • Problematica generală în care se încadrează lucrarea; • Poziţia autorului raportată la această problematică; • Decuparea subiectului lucrării şi perspectiva metodologică adoptată de autor în tratarea subiectului, cu evidenţierea interesului subiectului lucrării; • Prezentarea structurii lucrării şi, dacă este cazul, a particularităţilor acesteia; • Enunţarea tezelor formulate de autor ; • Raportarea critică la tezele enunţate şi argumentate de autor cu evidenţiarea modului în care acesta şi-a atins sau nu obiectivele anunţate; • Unde este posibil, addenda et corrigenda la informaţiile cuprinse în lucrare; • Evaluarea critică generală a lucrării. La sfârşitul recenziei va figura prenumele şi numele studentului, secţia şi anul de studii. Lucrarea de licențăLucrarea de licenţă va avea următoarea pagină de titlu:Universitatea din Bucureşti Facultatea de Ştiinţe Politice prenumele şi numele studentului Titlul lucrării Lucrare de Licenţă în specializarea Ştiinţe Politice/Ştiinţe Politice în limba franceză/Ştiinţe Politice în limba engleză realizată sub îndrumarea gradul didactic, prenumele şi numele îndrumătorului anul Lucrarea va avea 100.000 de semne, fiind admisă o abatere de +/- 5%. Lucrarea se va sprijini în mod obligatoriu pe referinţe bibliografice. Aceste referinţe urmează să fie precizate în note de subsol redactate potrivit instrucţiunilor din REFERINŢE. Lucrarea va fi structurată în paragrafe înlănţuite logic. Fiecare paragraf va conţine expunerea şi dezvoltarea unui argument rezumat concis la începutul paragrafului. Raporturile logice dintre paragrafe vor fi marcate prin articulatori logici. Materia lucrării va fi distribuită, în mod obligatoriu, în următoarele secţiuni: introducere, corpul lucrării împărţit în capitole, concluzia şi bibliografia. Introducerea (aproximativ 25% din lucrare) va parcurge următoarele etape: • Delimitarea ariei tematice a lucrării; • Identificarea problemei din respectiva arie a cărei importanţă şi/sau noutate justifică întocmirea lucrării; • Decuparea din câmpul problematic ales a subiectului lucrării şi precizarea sensului pe care obiectul ştiinţific în cauză îl capătă în cadrul perspectivei tematice generale (enunţarea tezei); • Explicarea perspectivei teoretice adoptate şi urmate în tratarea subiectului şi în construcţia obiectului ştiinţific al lucrării; • Asumarea şi descrierea metodelor ce au fost întrebuinţate în tratarea subiectului; • Precizarea şi descrierea corpus-ului de surse şi referinţe pus la contribuţie în vederea tratării subiectului; sublinierea caracterului de noutate a elementelor sau organizării acestui corpus. Corpul lucrării (aproximativ 65% din volumul total) va fi de preferinţă organizat în două părţi: • Primul capitol va fi consacrat explorării stadiului cercetărilor privitoare la subiectul lucrării sau la aria tematică din care acesta face parte, urmărindu-se cu precădere felul în care teza enunţată în introducere îşi defineşte caracterul de noutate în raport cu stadiul cunoştinţelor din domeniul respectiv; • Al doilea capitol va dezvolta şi apăra teza proprie a lucrării prin dialectica argumentării şi refutării contra-argumentelor posibile. Concluzia (5% din lucrare) va sintetiza, fără să rezume argumentaţia din corpul lucrării, modul în care teza iniţială ce a definit subiectul a fost confirmată în cuprinsul lucrării. Este locul în care se subliniază importanţa şi noutatea descoperirilor intelectuale la care a dus tratarea subiectului. În final, se va deschide o nouă perspectivă argumentativă ce poate întemeia un nou obiect de cercetare. Bibliografia (5% din lucrare) încheie lucrarea şi cuprinde lista referinţelor bibliografice utilizate. Ea trebuie redactată potrivit instrucţiunilor din secțiunea BIBLIOGRAFIE. Lucrarea de dizertațieDizertaţia va avea următoarea pagină de titlu:Universitatea din Bucureşti Dizertaţia va avea 200.000 de semne, fiind admisă o abatere de +/- 5%.Facultatea de Ştiinţe Politice prenumele şi numele studentului titlul lucrării Dizertaţie Programul de master Politică Europeană şi Românească/Relaţii Internaţionale/ /Politică Comparată/Studii Europene/Teorie Politică realizată sub îndrumarea gradul didactic, prenumele şi numele îndrumătorului anul Dizertaţia se va sprijini în mod obligatoriu pe referinţe bibliografice. Aceste referinţe urmează să fie precizate în note de subsol redactate potrivit instrucţiunilor din REFERINŢE. Dizertaţia va fi structurată în paragrafe înlănţuite logic. Fiecare paragraf va conţine expunerea şi dezvoltarea unui argument rezumat concis la începutul paragrafului. Raporturile logice dintre paragrafe vor fi marcate prin articulatori logici. Materia lucrării va fi distribuită, în mod obligatoriu, în următoarele secţiuni: introducere, corpul lucrării împărţit în capitole, concluzia şi bibliografia. Introducerea (aproximativ 25% din lucrare) va parcurge următoarele etape: • Delimitarea ariei tematice a lucrării; • Identificarea problemei din respectiva arie a cărei importanţă şi/sau noutate justifică întocmirea lucrării; • Decuparea din câmpul problematic ales a subiectului lucrării şi precizarea sensului pe care obiectul ştiinţific în cauză îl capătă în cadrul perspectivei tematice generale (enunţarea tezei); • Explicarea perspectivei teoretice adoptate şi urmate în tratarea subiectului şi în construcţia obiectului ştiinţific al lucrării; • Asumarea şi descrierea metodelor ce au fost întrebuinţate în tratarea subiectului; • Localizarea corpus-ului de surse şi referinţe pus la contribuţie în vederea tratării subiectului; sublinierea caracterului de noutate a elementelor sau organizării acestui corpus. Corpul lucrării (aproximativ 65% din volumul total) va fi de preferinţă organizat în trei părţi: • Primul capitol va fi consacrat explorării stadiului cercetărilor privitoare la subiectul lucrării sau la aria tematică din care acesta face parte, urmărindu-se cu precădere felul în care teza enunţată în introducere îşi defineşte caracterul de noutate în raport cu stadiul cunoştinţelor din domeniul respectiv; • Producerea şi exploatarea corpus-ului de surse sau de referinţe teoretice din care se hrăneşte teza dizertaţiei; • Al treilea capitol va dezvolta şi apăra teza proprie a dizertaţiei prin dialectica argumentării şi refutării contra-argumentelor posibile. Concluzia (5% din lucrare) va sintetiza, fără să rezume argumentaţia din corpul lucrării, modul în care teza iniţială ce a definit subiectul a fost confirmată în cuprinsul dizertaţiei. Este locul în care se subliniază importanţa şi noutatea descoperirilor intelectuale la care a dus tratarea subiectului. În final, se va deschide o nouă perspectivă argumentativă ce poate întemeia un nou obiect de cercetare. Bibliografia (5% din lucrare) încheie dizertaţia şi cuprinde lista referinţelor bibliografice utilizate redactată potrivit instrucţiunilor din BIBLIOGRAFIE. |
 | |
 |
|