Obiectivele lucrării de licenţă 

• Studenţii sunt invitaţi să identifice acea sub-disciplină a ştiinţelor politice (teorie politică, politică comparată, politică românească şi europeană, relaţii internaţionale) pe terenul căreia urmează să-şi organizeze cercetarea. 
• Deşi redactarea lucrării de licenţă presupune un studiu mai aprofundat în cadrul sub-disciplinei alese, ea nu echivalează cu o specializare, ci (poate) deschide calea unei specializări ulterioare la nivelul studiilor masterale şi doctorale. În fapt, solicitând din partea studentului/studentei o atenţie specială către o anume direcţie de studii, lucrarea de licenţă verifică în acelaşi timp capacitatea acestuia/acesteia de pune în lucru cunoştinţele şi competenţele intelectuale dobândite în cadrul tuturor cursurilor urmate şi abilitatea sa de a intersecta diversitatea obiectelor şi perspectivelor vizitate de-a lungul studiilor. 
• Alegerea sub-disciplinei presupune din partea studentului/studentei o evaluare a propriilor interese, înclinaţii şi abilităţi intelectuale, precum şi o aşezare în perspectivă a parcursului formativ ulterior vizat. Astfel, ştiind că cele două căi sunt întru totul complementare, un student/o studentă care ţinteşte o formaţie pentru cercetare va fi mai degrabă înclinat(ă) să aleagă un demers cu o vocaţie conceptuală mai puternică, capabilă să-l/să o conducă către investigarea profunzimii problematice a sub-disciplinei, în vreme ce un student/o studentă care vizează o carieră profesională va opta mai probabil pentru un demers care să-i demonstreze capacităţile de identificare, acumulare, sistematizare şi exploatare a informaţiilor relevante pentru subiectul ales. 
• Alegerea sub-disciplinei implică şi identificarea profesorului coordonator. Ştiind că această alegere intervine la finele celui de-al doilea an, studentul/studenta deţine deja o cunoaştere relativă a specializării, a domeniilor de interes şi a perspectivelor profesorilor vizaţi, fie pentru că i-a întâlnit la curs sau la seminar, fie pentru că a putut parcurge fişele de curs ale respectivelor cadre didactice (în cazul în care acestea nu au participat la formaţia secţiei în care este înscris studentul/studenta). În ambele cazuri, lectura textelor publicate de profesorii în cauză este un pas necesar pentru confirmarea justeţei alegerii. 
• Opţiunile menţionate mai sus sunt desigur însoţite de o reflecţie a studentului/studentei asupra temei ce urmează a fi tratată în cadrul lucrării de licenţă. Cu ajutorul coordonatorului, studentul/studenta va clarifica ulterior tematica aleasă, încercând să o decline sub forma unei set de întrebări pertinente al căror răspuns va constitui chiar lucrarea finală. Criteriul fezabilităţii este, în acest stadiu, crucial. Cu alte cuvinte, tema aleasă trebuie să fie suficient de complexă pentru a putea susţine elaborarea unui text întins pe cca. 40 de pagini şi în acelaşi timp suficient de restrânsă pentru a se putea încadra în mod pertinent în limitele impuse. De asemenea, tema se cuvine aleasă în aşa fel încât studentul/studenta să fie în măsură să identifice un ansamblu de referinţe bibliografice accesibile şi să-şi construiască judicios sursele cercetării. 

• Lucrarea de licenţă verifică măsura în care studentul/studenta cunoaşte regulile şi căile majore ale producţiei cunoaşterii în domeniul ştiinţelor politice şi este capabil(ă) să le folosească într-un mod riguros şi adecvat. 
• Disciplina şi rigoarea intelectuală sunt demonstrate prin calitatea selecţiei bibliografice, prin modalitatea de construcţie a surselor cercetării şi prin modul în care aceste două paliere sunt convocate şi intersectate în lucrare. 
• Pertinenţa, rigoarea şi onestitatea intelectuală a muncii studentului/studentei sunt direct reflectate în aparatul critic al lucrării. Studentul/studenta va acorda aşadar o atenţie deosebită construcţiei aparatului critic, dovedind-şi astfel maturitatea pe terenul tehnicilor şi metodelor de cercetare proprii ştiinţelor politice. 

Coordonatorul lucrării de licenţă 

• Orice cadru didactic al Facultăţii ce deţine titlul de doctor este abilitat să conducă lucrări de licenţă. 
• Alegerea unui coordonator nu-i interzice în nici un fel studentului să ceara sfatul sau sprijinul oricărui cadru didactic a cărui competenţă îi poate fi utilă în elaborarea lucrării de licenţă. 
• Coordonatorul lucrării de licenţă nu este şi autorul acesteia: lucrarea este produsul inteligenţei şi hărniciei studentului/studentei care este pe deplin responsabil(ă) pentru conţinutul lucrării. Coordonatorul are în schimb rolul de a îndruma şi verifica munca studentului/studentei, evaluând în final, în cadrul seminarului de cercetare, calitatea efortului depus de student(ă). 
• Coordonatorul nu atribuie teme de licenţă, ci încearcă să ajute studentul(a) în alegerea unei teme. Prin urmare, în momentul în care contactează un posibil coordonator, studentul(a) trebuie să aibă deja în minte o temă sau un set de teme pe care ar dori să le trateze. 
• Coordonatorul trebuie identificat din timp. Studenţii sunt invitaţi să discute cu un profesor sau chiar cu mai mulţi profesori susceptibili să-i sprijine în demersul de finalizare a studiilor. Profesorii pot fi contactaţi în mai multe moduri, în sala de curs, în cadrul orelor de pregătire, prin posta electronică (corespondenţa cu profesorii facultăţii trebuie să aibă loc prin intermediul adreselor cu extensia @fspub; profesorii nu sunt nicicum obligaţi să răspundă la mesaje trimise de pe adrese private). 
• Pe parcursul ultimului semestru al ciclului de licenţă, studenţii trebuie să se afle în permanent contact cu coordonatorul ales. Acesta verifică volumul şi calitatea muncii studentului în cadrul seminarului de redactare a lucrării de licenţă şi transcrie calificativul în catalogul eliberat de secretariat. Prin urmare, neglijenţa în identificarea coordonatorului şi nefrecventarea seminarului pot pune în pericol finalizarea studiilor. 

Susţinerea lucrării de licenţă 

• Susţinerea lucrării de licenţă are loc la finele lunii iunie. Imediat după sesiunea de examinare şi reexaminare, studenţii dispun de o perioadă de înscriere la examenul de licenţă pentru a îndeplini procedurile indicate de Secretariat. Nerespectarea termenelor şi procedurilor anulează şansele finalizării studiilor. 
• Fiecare student(ă) îşi susţine lucrarea de licenţă în faţa unei comisii formate din profesori ai Facultăţii. În cadrul susţinerii, coordonatorul nu este prezent decât prin accident, ca membru al juriul de examinare. Evaluarea coordonatorului este însă adusă la cunoştinţa comisiei prin intermediului raportului ataşat de acesta lucrării de licenţă. Studentul(a) trebuie aşadar să se asigure că profesorul coordonator a primit exemplarul lucrării de licenţă şi a transmis evaluarea acesteia către Secretariat. În raportul său – prin care evaluează originalitatea şi pertinenţa temei, calitatea selecţiei referinţelor bibliografice, gradul mobilizării referinţelor bibliografice în construcţia lucrării, coerenţa teoretică şi metodologică a lucrării, calitatea selecţiei surselor primare si secundare, gradul de exploatare a surselor, precum şi coerenţa de ansamblu a lucrării – coordonatorul propune o notă. Această notă nu este însă constrângătoare pentru comisie, care deţine drept reper şi media generală a anilor de studii a studentului/studentei. 
• Comisia evaluează calitatea textului redactat de student, precum şi capacitatea acestuia de a expune, detalia şi apăra argumentele formulate în lucrare. Comisia poate pune întrebări referitoare la titlurile prezente în bibliografie, la modul în care acestea au fost folosite şi, de asemenea, poate depăşi cadrul strict al lucrării pentru a sonda cunoştinţele generale ale studentului/studentei în domeniul ştiinţelor politice. 
• Studentul/studenta dispune de aproximativ 15 minute pentru a-şi expune demersul şi a răspunde întrebărilor. Este recomandat aşadar ca studentul/studenta să-şi pregătească o scurtă expunere orală prin care arată ce a dorit să facă, cum a procedat şi la ce rezultate a ajuns. De asemenea, studentul/studenta trebuie să dovedească că îşi stăpâneşte pe deplin propria lucrare, că poate justifica opţiunile teoretice şi metodologice, că a parcurs cu atenţie bibliografia utilizată şi, nu ultimul rând, că este autorul deplin şi unic al lucrării.

Consemne de redactare